Europa se pregătește pentru un lume fără America

De ce Europa nu mai poate conta pe Washington?

Europa e într-o poziție mai fragilă decât Statele Unite. Democrația americană supraviețuiește prin inerție mecanică, nu prin forță culturală solidă. Această realitate forțează continentul să se pregătească pentru o lume în care prietenia cu Washington nu mai e sigură.

Trump a revenit la putere — de ce?

Înfrângerea lui Trump din 2020 sugera că președinția lui era o anomalie izolată. Totuși, susținătorii lui au încercat o subversiune violentă pentru a bloca inaugurarea succesorului său. Un al doilea mandat părea imposibil de imaginat. Republicanii care nu au condamnat insurecția din 6 ianuarie ar fi trebuit să fie nealegători. În loc de asta, în patru ani, alegătorii americani au readus la putere liderul unei încercări eșuate împotriva propriei constituții, ca comandant suprem al armatei.

Incertitudinea zilei votului

Această realitate trebuie să informeze orice analiză a alegerilor congresuale de mijloc de mandat. La momentul scrierii, votarea era în curs. Sondajele pre-alegeri favorizau democrații. Totuși, finalizarea liniștită a procesului electoral și o numărătoare corectă nu pot fi anticipate cu încredere. Acest lucru măsoară cât de grav a pus Trump în pericol democrația. Cel mai mult ce se poate spune e că alegerile nu au fost trucate la urnă. Acest lucru oferă speranță că procesul de votare funcționează încă în teorie. Aceasta nu e o protecție împotriva unui președinte cu istoric de a nega rezultatele pe care nu le place.

Venialitatea partizană

Cu doi ani rămași din al doilea mandat, Trump are suficient timp să pedepsească disidența și să răsplătească loialiștii. Confrontat cu alegerea între integritate electorală și venialitate partizană, precedentul sugerează că puțini republicanii aleg virtutea constituțională. Această decadere morală în partidul guvernant e vizibilă pentru unii alegători. Dar acel grup, alegătorii anti-Iran, era destinat să voteze Democrat oricum. Printre alegătorii din zona de echilibru, Trump e o povară pentru republicanii. Oamenii se simt economic dezamăgiți și nerăspicți de un președinte mai interesat să construiască o sală de bal pentru el însuși decât să facă bunurile zilnice accesibile pentru alții.

Eroare strategică: războiul cu Iran

Un fascist disciplinat și sofisticat s-ar fi concentrat pe sufocarea opoziției domestice și pe demontarea controalelor instituționale asupra președinției. În loc de asta, Trump a lansat un război strategic ineficient și auto-sabotant împotriva Iranului. Această greșeală l-a rănit. A deranjat ideologii „America First” care credeau că el se opunea războaielor permanente în Orientul Mijloc. Prin provocarea închiderii Strâmtorii Hormuz, a adus facturi mai mari pentru alegătorii ale căror motiv pentru votarea Republican în 2024 era inflația în creștere.

Campația Democrată: ce trebuie să facă?

Democrații nu își permit să fie pretențioși despre tipurile diferite de alegători anti-Trump. Dacă economia e ce interesează oamenii, asta e campania pe care trebuie să o ducă. Dacă o decizie externă excentrică și megalomanică din februarie duce indirect la un Congres mai bine echipat să verifice un președinte necontrolat, acel scenariu e clar mai bun decât același eșec care trece fără pedeapsă.

Argumentul lipsă: de ce Trump e o amenințare?

Asta lasă argumentul incomplet, la fel cum victoria lui Biden din 2020 nu a fost suficientă. Cazul pe care apărătorii democrației americane încă nu l-au făcut e unul care explică deciziile proaste ale lui Trump ca consecință inevitabilă a credințelor lui, nu doar ca abateri dezamăgitoare. Dacă societatea americană ar fi fost cu adevărat și pasionat atașată de principiile inscripționate în constituția ei, o campanie care expune Trump ca agresor persistent împotriva acelui ethos fundamental ar fi fost invincibilă. Dar asta a fost încercat și s-a pierdut.

Pariul existențial: ce e în joc?

Înainte ca Biden să se retragă din cursa din 2024, el a încercat să cadrezue candidatura sa la re-alegeri ca luptă existențială pentru sufletul sistemului politic american. Trump era un despot, a spus el, a cărui îmbrățișare a insurecției din 6 ianuarie era o dezcalificare clară de a rămâne lângă Oficiul Oval. „Dacă democrația e încă cauza sacră a Americii, aceasta e întrebarea cea mai urgentă a timpului nostru”, a spus el la o adunare în Pennsylvania. Când Kamala Harris a preluat ca candidată Democrată, ea a făcut același punct. Trump era „neechilibrat și instabil”, căuta „putere necontrolată”, a spus ea săptămâni înainte de Ziua Alegerilor. America a decis că prețul ouălor era o îngrijorare mai presantă.

Anticorpi și imunitate: va rezista America?

Poate al doilea mandat al lui Trump poate realiza ce primul nu a făcut. Poate expunerea suplimentară la o tulpă mai virulentă a virusului generează anticorpi în corpul politic american pe care doza inițială de patru ani nu a putut producea. Dacă așa e, nu vom avea dovadă a acestui lucru curând. O națiune care evită dictatura prin noroc, pentru că dictatorul aspirant a lipsit de acumen strategic pentru a finaliza misiunea lui, nu pare imunitară pe termen lung.

Adaptarea europeană: ce înseamnă asta pentru noi?

Asta e lecția pe care aliații americani au învățat-o din confortul fals pe care Biden l-a oferit când a spus că America veche a revenit. Treptat, democrațiile europene se adaptează la o lume în care nu pot presupune prietenia cu Statele Unite. Dependența de apărarea americană e în pericol.