Uyghurii din Thailanda se tem de slaverie în China

Represiuni uigurilor în Xinjiang?

Riscul pentru cei doi bărbați din Thailanda este existențial. Mulți se tem că o întoarcere în China înseamnă condiții de slaverie.

Anterior, autoritățile thailandeze au deportat 40 bărbați uiguri în China, în ciuda apelurilor lor și a celor ale ONU. Statele Unite și Canada au oferit sprijin pentru reședință. Bangkok părea doritoare să evite tensiunile cu Beijing.

Datele ONU indică faptul că locația persoanelor deportate este necunoscută. Acești doi bărbați se tem să devină noi victime ale represiunilor chineze, care vizează minoritatea etnică în mare parte musulmană. ONU a condamnat acest lucru ca potențial crimă împotriva umanității.

Un partener al unuia dintre bărbați a declarat pentru The Guardian că nu vor să se întoarcă în China, dorind să ajungă „undeva altundeva”. Grupurile pentru drepturile omului subliniază riscul deportării. Uigurii se aflau într-un centru de detenție imigrație. Autoritățile ar putea ceda presiunii Beijingului. Elaine Pearson, director la Human Rights Watch pentru Asia, a cerut relocarea într-o a treia țară sigură. Ea a menționat că guvernele thailandeze anterioare au tratat uigurii neuman.

Acest lucru a urmat cerințele chineze, ducând la dispariții forțate în China. Acești bărbați au stat sub sentințe de șapte ani pentru o tentativă de evadare în ianuarie 2020. Ei făceau parte dintr-un grup de peste 200 de uiguri, inclusiv femei și copii.

Poliția thailandeză i-a preluat în 2014, lângă granița cu Malaysia, după ce au fugit din China.

De la 2014, femeile și copiii au fost mutați în Turcia, iar bărbații deportați în China în etape, ceea ce a generat critici din partea SUA și a Secretarului de Stat Marco Rubio.

Uigurii sunt o minoritate turcă din regiunea Xinjiang din China, care se confruntă de decenii cu tratament discriminatoriu și opresiv. Acest lucru include detenția a sute de mii de oameni în campuri de reeducare, având scopul eradicării identității culturale lor.

Beijing își apără politica din Xinjiang, afirmând că luptă împotriva sărăciei și a terorismului.

În iulie, partenerul lui Marzeyya Kasem a scris că nu vor să se întoarcă, întrebând: „ce greșeală am făcut împotriva Chinei, de ce sunt om?” Kasem a împărtășit acest lucru cu o asociație thailandeză pentru drepturi.

Dinamici geopolitice și drepturi?

Cele doi bărbați și-au prezentat cazul la Comisia Națională pentru Drepturile Omului din Thailanda.

Rudele uigurilor susțin că guvernul chinez este „paranoid”. Ei tem de o reședință colectivă sigură, în timp ce China preferă deportarea.

Nu este clar dacă China a emis o cerere oficială de extrădare.

Chaipruak Doungprapat, șeful consiliului național de securitate al Thailandei, a declarat că bărbații aveau mandate de arest în China.

Unii au pus sub semnul întrebării credibilitatea acestor mandate. Cel puțin unul, partenerul lui Kasem, era minor la plecarea din China.

Kasem a întrebat de ce China nu a emis un Mandat Roșu Interpol în 2014, sugerând că autoritățile thailandeze caută o bază legală mai solidă după deportările masive din anul trecut.

Un vorbitor al ministerului de afaceri chinez a declarat că cooperarea se aliniază cu legile ambelor națiuni și cu practica internațională. Un reprezentant al ministerului de afaceri thailandez a refuzat comentariul.

Această situație complexă necesită o analiză geopolitică detaliată.

China justifică acțiunile din Xinjiang pe baza stabilității și a contraterorismului. Comunitatea internațională, inclusiv ONU, consideră tratamentul o încălcare gravă a drepturilor omului. Apelurile grupurilor pentru relocare într-o a treia țară reflectă cooperarea trecută Thailanda-Beijing, care a dus la dispariții forțate.

Sentința de șapte ani pentru tentativa de evadare din 2020 oferă un context legal. Aprecizarea în 2014 a celor peste 200 de persoane și tratamentul diferențiat evidențiază discrepanțe în drepturi. Contextul mai larg al opresiunii uigurilor în Xinjiang nu este izolat.